Visul lui Vlad și al lui Alexandru Napar

Drumul nostru în industria HoReCa a început cu anii petrecuți ca ospătari în Italia – 13 ani pentru mine și 9 ani pentru Alex, fratele meu. Fiecare zi petrecută servind oameni, ne-a inspirat să visăm mai departe. Este visul fiecărui ospătar să dețină, într-o zi, propriul restaurant, un loc unde să-și pună amprenta personală, și noi am decis să transformăm acest vis în realitate, indiferent de obstacole.

În 2015, când ne-am hotărât să ne întoarcem acasă, am deschis Dei Frati, un mic restaurant care a adus împreună tot ce am învățat în bucătăriile din Italia. Ne doream să creăm o afacere care să ne asigure veniturile fără a mai fi nevoie să lucrăm departe de casă, deoarece niciunul dintre noi nu voia să se stabilească definitiv în străinătate.

Una dintre cele mai mari provocări cu care ne-am confruntat la început a fost strângerea fondurilor necesare. Alex a fost nevoit să rămână o perioadă în Italia și să trimită bani acasă pentru a putea continua construcția restaurantului, deoarece ne epuizasem bugetul inițial. Începutul nu a fost deloc ușor și, pe lângă dificultățile financiare, familia s-a confruntat și cu descurajarea din partea apropiaților și prietenilor, care se îndoiau că un restaurant atât de mic, cum era Dei Frati la început, ar putea susține financiar întreaga noastră familie.

Încă de la început, am fost complet implicați pentru ca afacerea să meargă, stând toată ziua în restaurant. Fratele meu și cu mine lucram în bucătărie, în timp ce soțiile noastre erau în sală, se ocupau de primire și servire. Această implicare directă a fost unul dintre avantajele noastre cheie – eram mereu acolo, aproape de clienți, ascultându-le feedback-ul în permanență. Fie că era vorba de laude sau de critici constructive, am învățat ce funcționează și ce trebuia schimbat, adaptând meniul și serviciile pentru a le satisface așteptările.

Privind în urmă, cred că a existat un moment când ne-am gândit să renunțăm, dar a fost înainte de a deschide – în perioada stresantă a construcției și amenajării restaurantului, în care „ne luptam” cu problemele șantierului. După ce am deschis ușile restaurantului, ne-am confruntat zilnic cu provocări, ca orice altă afacere, dar niciuna la fel de semnificativă precum pandemia, care ne-a mobilizat. În ciuda vremurilor dificile, am reușit să păstrăm toți angajații și să continuăm să ne servim clienții, adaptându-ne rapid la noua situație.

Cea mai mare realizare a noastră a fost construirea unei a doua familii – atât în ceea ce privește personalul, cât și clienții loiali. Mulți dintre angajații noștri sunt cu noi încă de la început și avem clienți care ne susțin încă de la deschiderea restaurantului. Nu aș numi acest lucru un moment de cotitură, dar sprijinul constant din partea clienților care ne-au trecut pragul ne-a menținut pe drumul cel bun.

În ceea ce privește modul în care îmi doresc să mă vadă clienții, mi-ar plăcea să poată vedea tot efortul din spatele cortinei. Este nevoie de multă muncă pentru a menține calitatea mâncării și pentru a ține echipa unită, totul pentru a satisface cerințele clienților. Ca proprietar al unui restaurant mic și de succes, rolul meu în comunitate se extinde dincolo de simpla furnizare de mâncare. Ne propunem să fim un punct de legătură între oameni, un loc în care comunitatea se poate aduna, socializa și gusta din creațiile noastre. Încercăm să îi facem pe clienți, ca pentru o oră și jumătate, să se simtă ca în vacanță în timpul meselor.

Cea mai valoroasă lecție pe care un antreprenor o poate învăța este importanța flexibilității și capacitatea de a te adapta rapid la schimbări. Această lecție se bazează pe ideea că succesul pe termen lung nu înseamnă doar să ai o viziune puternică sau un plan bine pus la punct, ci despre capacitatea de a transforma atât complimentele, cât și sugestiile și reclamațiile clienților în lucruri constructive, în provocări de îndeplinit și limite de depășit.

Să supraviețuiești pe piața de astăzi nu este deloc ușor, dar cu pasiune și voință, orice este posibil.