Visul Laviniei Cobrea

Noi suntem Lavinia și Horațiu – gazdele de la căsuța Dimineți în Cerdac din Piatra Neamț. În urmă cu câțiva ani, am moștenit căsuța de chirpici și grădina din jurul acesteia care urmau să devină o casă de vacanță caldă și primitoare. Străbunica Sofica a lăsat casa și grădina moștenire fiicei ei Valerica, iar aceasta le-a lăsat moștenire mai departe mie. Cele 4 camere ale casei-pensiune „Dimineți în Cerdac” au fiecare numele și povestea ei. Camera cu Arici, Dănuț, Sofica și Valerica sunt inspirate din poveștile de viață ale unor oameni apropiați nouă, cu care avem în comun atașamentul pentru acest loc de poveste!

Căsuța „Dimineți în Cerdac” este proiectul nostru de familie, unul la care am început să visăm domol și așezat, ca traiul bunicilor de altădată, acum aproape 10 ani. Ideea de a construi ceva a apărut după ce tatăl meu ne-a părăsit pe neașteptate și după ce am înțeles că, odată cu plecarea lui, va fi nevoie să o îngrijim și pe bunica (mama lui). Ea nu avea nevoi materiale, căci își pregătise din timp bătrânețile în casa ei, dar era singură. Astfel, am ajuns să petrec alături de soțul și copiii noștri câte un weekend la Piatra Neamț. Cu fiecare vizită dădeam și câte o tură prin grădinile gospodăriei și de fiecare dată simțeam cum prindem din ce în ce mai mult drag pentru căsuța din chirpici și grădina din jurul ei.

Conceptul viitoarei construcții-pensiune a fost dezvoltat pornind de la câteva dorințe care, la început, ne păreau destul de simple: păstrarea căsuței vechi din chirpici a străbunicii (fiind atașați de povestea pe care intenționam să o integrăm în viitoarea afacere, dar și totodată convinși de proprietățile extraordinare ale construcțiilor din materiale naturale), conservarea vegetației și aspectul în stil „nemțean” al casei. Ne doream o proprietate care să se autosusțină fără să fie nevoie să ne mutăm și noi acolo. Bunica mea, la fel ca și mama înainte, era extrem de atașată de loc și ne spunea mereu să nu cumva să vindem, că ce ne lasă ea moștenire, nu mai găsim. Prin 2015 am primit acordul bunicii și al familiei pentru a ne apuca de treabă.

Timp de 2 ani am făcut numai acte: de proprietate, măsurători și reglaje topografice și am umblat după nenumărate avize și acorduri. Ne-am raportat la întreg procesul ca la o investiție în viitorul familiei noastre, ca un fel de pensie privată, că altfel ne-am fi pierdut rapid motivația să continuăm munca.

Aproape de nicăieri, s-a întrevăzut o oportunitate să accesăm niște fonduri structurale printr-un program de finanțare oferit de stat. Astfel, în aprilie 2017 am depus o cerere și un an mai târziu am aflat că proiectul a fost selectat pentru finanțare prin Programul Operațional Regional 2014-2020. În august 2018 ne-au chemat să semnăm contractul, cu fix o zi înainte de a se naște Victor, al doilea nostru copil. Noi mai glumim pe tema asta și spunem că am depus un proiect, dar am câștigat două. Următorii 3 ani, băiețelul și căsuța noastră au crescut împreună.

Nu știam mai nimic despre construcții, nici eu și nici soțul meu, iar pentru a nu fi înghițiți cu totul de complexitatea lucrurilor cu care ne confruntăm, am împărțit proiectul pe etape. Aveam conceptul general, știam ce ne dorim și unde trebuie să ajungem, dar nu știam cum să facem asta. Așa că, ne-am pus cu burta pe carte, ne-am documentat la fiecare pas, am experimentat personal înainte de a lua multe decizii, și am învățat să renunțam sau să o luăm de la capăt atunci când era clar că ne îndepărtăm de la imaginea finală, de la valorile noastre.

De la început ne-am ambiționat să facem totul legal, cu acte în regulă, studiind și aplicând cu bună-credință toate legile încâlcite și neactualizate din țara noastră. Am nimerit de mai multe ori în zone gri, unde instituțiile statului nu aveau aceeași interpretare sau mod de lucru pe aceeași speță. În acele momente ne-am transformat din beneficiari în mediatori și am luat doze mari de răbdare și perseverență până am reușit să găsim soluții. A ajutat mult că am tratat oamenii din sistem ca pe niște parteneri, victime la rândul lor și astfel am găsit înțelegere și interesul de a rezolva problema.

După ce am început, nu a mai existat ideea de a renunța. Pur și simplu nu se mai poate de la un anumit nivel, însă am avut și perioade de burnout. În acele momente, ne înfrânaW nerăbdarea de a termina odată și luam pauze de detașare de la proiect. Nu foarte mari, în principiu câteva zile, sau chiar și timp de o săptămână puneam proiectul în cui și nu ne mai gândeam la el. Poate pare ireal să poți face asta, dar a fost o tehnică de supraviețuire pe care am deprins-o în cei 3 ani cât a durat șantierul. La noi a funcționat și continui să fac asta și în ziua de astăzi.

Cea mai grea parte din proiect a fost șantierul. Putem scrie un roman dacă ar fi să povestim despre fiecare provocare în parte. Un exemplu drag nouă este cel legat de modul în care am adaptat proiectul de construcție astfel încât să dăm o șansă la supraviețuire copacilor. Așa cum descoperă și oaspeții noștri de fiecare dată când ajung în fața casei, Căsuța „Dimineți în Cerdac” este înfrățită cu arborii seculari care o ocrotesc de căldura sufocantă a verii și de celelalte capricii ale naturii.

A fost o nebunie să păstrăm copacii pe timpul șantierului dar o nebunie frumoasă, în care a meritat să investim timp, energie și bani. De fiecare dată când auzeam „tăiem copacii”, ni se aprindea un bec roșu în suflet care ne semnala faptul că interlocutorul nu este parte din povestea noastră... și uite așa ne-am despărți de un număr impresionant de arhitecți, constructori și diverși meseriași comozi care își legau prestația de moartea inutilă a nucilor, teilor și cireșilor din jurul căsuței.

După finalizarea șantierului, am continuat să rămânem un scut între ignoranța răutăcioasă a altor oameni cu deranjuri închipuite și copacii noștri. Zâmbesc când spun „copacii noștri” pentru că ei au fost acolo cu mult înaintea noastră, sunt grandioși și buni așa cum mulți oameni nu reușesc să devină într-o viață. În final, totul a durat mai mult cu un an decât ne gândeam inițial însă a meritat, întrucât lista noastră de concesii și renunțări este foarte scurtă iar rezultatul final s-a suprapus 100% peste visul inițial.

Am început să oferim servicii de turism fix după pandemie, ceea ce s-a tradus printr-un proces de învățare a business-ului complet experimental. Teorii, concepte, trend-uri și spețe de bune practici documentate înainte de pandemie, deveniseră peste noapte inutile. Nu avem de unde să ne mai inspirăm, comportamentele și preferințele clienților erau imprevizibile iar noi nu am putut face altceva decât să ne adaptăm din mers.

Din toată afacerea, cea mai multă bucurie și satisfacție ne-o aduc turiștii. Clienții noștri sunt, de cele mai multe ori, persoane cu care rezonăm și la nivel personal nu doar ca și afacere. Locația se închiriază la cheie, punem mare accent pe spațiul privat și intimitatea oaspeților. Asta înseamnă că pregătim sejurul cât putem de bine înainte prin comunicări telefonice sau online, după care rămânem disponibili discret pentru a rezolva situații punctuale, dacă ele apar. Din aceste interacțiuni ajungem să ne cunoaștem mai bine clienții, să înțelegem ce caută, ce le place sau ce preferă să facă în timpul liber. Majoritatea celor cu care discutăm apreciază experiența personalizată pe care o oferim dar și faptul că înțelegem destul de bine care sunt provocările atunci când călătorești alături de copii. Ne place să citim recenziile pe care le primim după plecare turiștilor și de acolo culegem informații prețioase prin care reușim să devenim mai bine și mai originali.

Cu trecerea timpului, comunitatea locală a început să știe de existența noastră iar persoanele care preferă reuniunile fără muzică la maxim, bazate pe socializare, joacă în natură sau câteva ore de tihnă ne caută să creăm împreună pachete personalizate. Anul trecut am permanentizat câteva pachete de servicii dedicate locuitorilor din Piatra Neamț care înțeleg și caută locații ca a noastră pentru diferite evenimente de familie sau reuniuni tematice. Avem, de exemplu, un pachet numit „Pleacă mireasă de la Dimineți în Cerdac” prin care oferim cazare invitaților care vin din afara localității pentru o nuntă dar și un spațiu unde mirii se pot pregăti în ziua evenimentului, un decor idilic pentru sesiunea foto-video dar și locul unde mirii se reunesc a doua zi cu invitații mai apropiați pentru a-și trage sufletul.

Chiar de la început am reușit să fim asociați cu specificul locului iar acum ne impunem treptat ca și cazare inedită din zona Neamț, reprezentativă pentru turismul bazat pe experiențe autentice.

Cea mai importantă lecție pentru noi a fost să nu renunțăm în fața primului „nu se poate” pe care îl auzim. De-a lungul acestei călătorii, am auzit de nenumărate ori și din toată părțile că „nu se poate” ce vrem noi. Fiecare „nu se poate” de pe traseu a fost demontat rând pe rând, iar acum e trecut pe lista de satisfacții și reușite.

Trăim din fericire într-o lume unde se pot realiza foarte multe inițiative originale, frumoase, trainice, sustenabile dacă ești dispus să îți asumi munca de cercetare, efortul și decizia fermă care duc spre așa ceva. Probabil sună idealist dar ca antreprenor trebuie să țintești mereu spre a fi și a oferi ceva diferit, sau dispari de pe piață. Auzim mereu afirmația „la dumneavoastră e chiar mai frumos decât în poze” în contextul în care folosim în marketing, materiale realizate profesional. Pentru noi asta e o confirmare a faptului că reușim.

Sfatul nostru pentru viitoarele generații de antreprenori este să nu renunțe oricât este sau devine de greu. Cu cât mai multă trudă vor investi în a-și transpune visul în realitate, cu atât business-ul va fi mai autentic de la bun început și diferit. Greutățile financiare, ascultarea instinctului, eșecul, auto educarea, deciziile care par nebunești, modificarea stilului de viață nu trebuie să îi sperie deoarece sunt toate parte din traseul unui om spre a deveni antreprenor. Iar împlinirea sufletească care așteaptă la capăt de drum, merită toată truda!